• LA MULȚI ANI! 8 martie 2015 LA MULȚI ANI! 8 martie 2015
    • Primăria comunei Vârfu Câmpului Primăria comunei Vârfu Câmpului
    • Sistem Informatic Integrat în cadrul Primăriei Vârfu Câmpului Sistem Informatic Integrat în cadrul Primăriei Vârfu Câmpului
    • Biserica din comună Biserica din comună

Afisari | 1-3 din total: 3
1
Vacanță în biblioteca interzisă

Am așteptat cu nerăbdare emisiunea de la postul Realitatea TV, la care era anunțată prezența academicianului Alexandru Zub. Așa că vineri, 6 martie, la ora 21.00, am fost prezent în fața televizorului. Într-o primă fază am avut sentimentul că nu va fi ceea ce așteptam de la o emisiune ce fusese în prealabil intens mediatizată. Motivul era acela că nu agreez dezbaterile cu mai ...
Citeste mai multe

Ansamblul SIREȚELUL duce peste granitele comunei frumusetea traditiilor si obiceiurilor locale.

Traind intr-o zona de contact dintre podis si campie si traditiile, obiceiurile si portul specific locuitorilor din comuna Varfu Campului reprezinta un cumul de influente trecute prin filtrul autohton Curraenia sufleteasca a omului de la tara este intruchipata in portul popular, in felul de a fi si a se comporta cu semenii, in tesaturi si cusaturi nationale, in modul de a construi si ornamenta casele, troitele, in cant ...
Citeste mai multe

Primarii comunei noastre începând din 1876
O inițiativă de apreciat a primarului comunei Vârfu Câmpului, Aurel Ungureanu.
Între anii 1876-1877, primar al comunei a fost Gheorghe Nițu, între anii 1879-1883 primar a fost Dimitrie P. Moruzi... ...
Citeste mai multe
1

Așezare geografică

Așezată la întretăierea meridianului de 26grade 22minute 30secunde longitudine estică cu paralela 47grade 50minute latitudine nordică, Comuna Vîrfu Cîmpului ocupă în întregime valea de eroziune cu terasele II și I din stânga râului Siret, între Talpa – Cândești și Bohoghina – Bucecea, pe o lungime de aproximativ 18 km.

În cadrul județului, comuna Vîrfu Cîmpului se situează la nord-vest de centrul administrativ județean Botoșani pe linia drumului național 29C, la o distanță de 32 km de capitala de județ.

Are ca vecini comunele: Cândești, Dersca, Șendriceni, Văculești, Brăești și Leorda la nord-est; Bucecea la sud, iar la vest, prin râul Siret, este delimitată de comunele Hânțești , Zvoriștea și Zamostea din județul Suceava.

Informații privind relieful, soluri, climă, rețeaua de drumuri, tipul comunei și faună sânt prezentate aici .

Istoricul comunei Vârfu Câmpului

La 30 martie 1392, marele singur stăpânitor, Domnul Roman Voievod, stăpânind țara Moldovei, de la munte până la mare, atribuie lui Ionaș Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, trei sate pe Siret, ale căror hotare sunt fixate între Bucecea, Berești, Șerbănești, drumul de la Dobrinăuți până la capătul câmpului . La 12 martie 1448, Ștefan cel Mare, cumpără cu 400 zloți “giumătate de sat din Dvorăște, cu morile ce sunt în Sireți”, făcând danie Mănăstirii Moldovița. În document se precizează că hotarul acestei jumătăți de sat, era pe “unde trece drumul Dobronăuțului”. Este vorba de aceeași localitate amintită în documentul de la 30 martie 1392 .

Localitatea mai este amintită în 1490, la 15 martie, într-un document privind hotarele satului Zvoriștea; la 1 septembrie 1620, când Ionașco Stroici cumpără trei părți din satul Dobrinăuți; in 1618, cînd satul e dat din nou Mănăstirii Dragomirna ; la 8 octombrie 1702, Constatin Duca dăruiește sârdarului Cârste satele Grămești și Dobrinăuți, ținutul Cernăuți, “pentru slujbele lor cele credincioase” precum și în alte documente.

Documentul din 1392 ne oferă sugestiile pentru a ne spune părerea în legătură cu denumirea satelor de astăzi, Ionășeni, probabil de la Ionaș Viteazul, cel care a primit de la Roman Mușat cele trei sate pe Siret. Vârfu Câmpului, de la capătul câmpului, care mai întăi a fost “Vervul” apoi Vârvul” și în final Vârfu Câmpului. Satul Maghera s-a constituit mai târziu, prin secolele XVI-XVII, prin aportul unui mare număr de transilvăneni printre care și familii “Magheru”, români trăitori sub maghiari. Satul Pustoaia, format din oameni fugiți, sau veniți de bună voie, din Ardeal și stabiliți întru-un loc pustiu. O mare parte din localnicii satului se numesc Ungureanu. Până în anul 1968, când a apărut Legea Administrației de stat, pe baza căreia s-a făcut reorganizarea localităților, au existat și alte sate în comuna Vârful Câmpului: Mesteacăn, Morișca, Bogza, Mazili, Bucovineni, fiecare cu istoria sa. Au fost descoperite în mai multe puncte ale comunei fragmente ceramice, aparținând neoliticului dezvoltat, complexe de locuire, monede epigrafice de argint, cantități mari de zgură de fier.

Dobranautii

Dobranautii – cu variantele: DOBRANAUTUL, DOBRENESUL, DOBRINAUTII sau DOBRONAUTII – este atestat la 30 martie 1392 indirect, prin deductie, deoarece, un drum nu poate sa duca sau sa iese decât – SPRE – sau DINTR-UN SAT care, la acea vreme se numea DOBRONAUTII.

Fiind o MOSIE DOMNEASCA, proprietarii se însirau – unii dupa altii, dupa bunatatea si VOINtA DOMNITORILOR TARII MOLDOVEI, prin danii, schimb sau cumparare – pâna la RAPIRILE IMPERIALE din anul 1775. Dupa acest an fatidic, cu importante schimbari asupra proprietatilor fondului religios din Moldova, MOSIA DOBRANAUTI ajunge în stapânirea boierilor fanarioti – parte urcati în SCAUNUL DOMNESC.

In anul 1790, concomitent cu numele Dobranautii – se utilizeaza ai cel de HAPTII, respectiv DOBRANAUTII – HAPTII.

În timpul aplicarii reformei agrare din anul 1865, satul DOBRANAUTI includea catunele LUNCA Si MESTEACAN.

În anul 1892 satul se va denumi Haptilunca iar din 1924 – Hapti, pierzând catunele Lunca si Mesteacan – devenite, la rândul lor, sate, componente ale comunei Vîrfu Cîmpului.

Legiuirile administrative din 1965 transforma numele satului Hapti în cel de ALUNISUL, iar prin reforma administrativa din 1968, Alunisul, Masca si Mesteacan se contopesc în satul LUNCA.

Alunisul

ALUNISUL – neoficial în acte, este socotit un catun al satului Dobronautii – Hapti. În anul 1965 satul HAPTI devine ALUNISUL. Prin LEGEA nr. 2 (...) ANEXA, din 1968 satul Alunisul este înglobat în LUNCA.

Mesteacanul

MESTEACaNUL – sau MESTEACA, în anul 1865 era catun al Dobranautiului.

În 1896 capata statutul de sat – pâna în 1968 – când, dupa 100 de ani de existenta, este desfiintat si contopit în asezarea LUNCA.

Satul Mare

SATUL MARE – fost catun al satului Dobranautii atestat (neoficial) în ATLASUL MOLDOVEI editat de Institutul Geografic al Armatei, Bucuresti, 1892 si în HARTA PADURILOR, PE CATEGORIILE DE PROPRIETARI – întocmita de Serviciul Silvic al Statului în anul 1900

Ionaseni

Satul Ionaseni – cu variantele IONOSENII, IONASENII, IONOSANII sau IONISENII, este atestat documentar la 18 octombrie 1614.

La „Recensamântul populatiei Moldovei din anul 1774”, IONASENII este atestat ca sat în Ocolul Siretului de Sus.

În anul 1778 – dupa numarul de proprietari si pozitia lor geografica, satul Ionaseni „se împartea” în IONASENII DE SUS Si IONASENII DE JOS. În 1790 se vor numi SLOBOZIA LUI CARAIMAN Si HUMENII( , iar din anul 1803 se reconsidera ca sat unitar în Ocolul Berhometelui.

Dupa „KARTA” din 1830 – cele doua proprietati se vor numi BOGZENII (a slugeresei Bogzoaia) si IONASENII HUMENI ( a beizadelei Dinu Moruzi).

În anul 1832, Satul Ionaseni este unificat sub numele de IONASENII BOGZASTILOR si facea parte din Ocolul Siretului. În 1838 se va reîmparti în IONASENII DIN DEAL si IONASENII DIN VALE ca, din 1843 partea HUMENII (DIN VALE) sa fie înglobat la „satul” IONASENII LUI SENJORJ. Astfel, la 1844, conform datelor înscrise în „TABLITI spre punerea în lucrare a împlinirii unor (...) bani”– satul Ionaseni se împartea dupa numele proprietarilor astfel: IONASENII BOGZOAIEI, IONASENII DIN DEAL Si IONASENII DIN VALE.

În anul 1865 satul Ionaseni este reunificat, înglobând catunele Bertea si Bohoghina.

Din anul 1876 satul este împartit în trei parti dupa numele proprietarilor: IONASENII BOGZEI, IONASENII LUI TINTILA Si IONASENII RAZESI iar în 1879, acestea se vor reunifica – inclusiv IONASENII LUI SENJORJ, redând unitatea satului Ionaseni – pâna în 1892, când, pierde IONASENII LUI SENJORJ, devenit sat de-sine statator sub numele de BOHOGHINA.

Masca

MASCA – sat neatestat oficial pâna în anul 1900. Din anul 1904 devine sat component al comunei Vîrfu Cîmpului – pâna în 1968, când este înglobat Satului Lunca.

Lunca

În anul 1865 era un catun component al Satului DOBRONAUTI. În anul 1896 este atestat ca sat component Comunei Vîrfu Cîmpului.

Prin legiuirile administrativ – teritoriale din anul 1968, satul LUNCA înglobeaza toate fostele asezari din VÎRFU CÎMPULUI – PARTEA DE SUS, respectiv: HAPAI, ALUNIS, SATUL MARE, MASCA Si MESTEACAN.

Bucovineni

Dupa zbuciumatul an 1907, proprietarul Grimberg scoate la vânzare parte din Mosia Strâmba. Între cumparatori sunt si câtiva bucovineni din Mitocul Dragomirnei: Buziuc, Caliniuc, Pentiuc, Strachina, etc.

Autoritatile locale au înlesnit ca aceste familii sa-si ridice locuinte pe tetenuruile cumparate în partea de jos, la sosea a satului Ionaseni.

Treptat, acest nucleu civic se va mari si consolida devenind catun si apoi sat, astfel încât, la împartirea administrativa din anul 1926, sa devina sat de-sine statator si component al comunei Vîrfu Cîmpului, cu numele BUCOVINENI.

În anul 1968 a fost desfiintat si înglobat la satul Ionaseni, comuna Vîrfu Cîmpului.

Maghera

Cu variantele Maghiara, Maghiera, Maghira sau Maghera, la 1865 era catun al satului Vîrfu Cîmpului desi – conform tablourilor de împroprietarire, avea mai multi locuitori împroprietariti decât acesta.

Deocamdata, toponimia acestei asezari nu este definitiv explicitata, însa cunoastem o oarecare evolutie comuna cu cea a satului Zvoristea, de peste Siret, ambele facând parte din aceeasi MOSIE, conform informatiilor transmise de profesorul Gheorghe Ghibanescu, dar si prin uricul din 1392.

Urmarind evolutia satului ZVORISTEA( constatam ca, acesta, în anul 1770, era reprezentat pe Harta Tinutului, atât pe partea dreapta cât si pe cea stânga a râului Siret, aproximativ pe locul actualului sat Maghera.

Sa fie doar o greseals a cartografului ?! sau o intentie a Imperialilor de a forta extinderea stapânirilor teritoriale asupra Bucovinei?

În anul 1887, conform datelor înscrise în „Indicator al comunelor urbane si rurale din Regatul României”, fostul catun Maghera devine sat de-sine statator.

Dupa 81 de ani de existenta ca sat, la împartirea administrativ-teritoriala din 1968, satul Maghera dispare, fiind înglobat în satul Vîrfu Cîmpului.

Pustoaia

PUSTOAIA - cu variantele PUSTAIA sau PUSTOIA, este atestat la 1865 – drept catun din satul si comuna Vîrfu Cîmpului. Din anul 1892 intra în categoria satelor – ca parte componenta a comunei Vîrfu Cîmpului, pâna în 1968 când, este desfiintat, prin „Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativa a teritoriului R.S.R., Anex?”.

Urlati

În perioada anilor 1830 – 1859 era catun aferent satului VÎRFU CÎMPULUI. Între anii 1859 – 1864 a fost înglobat satului Zvoristea. Din 1865 revine la satul si comuna Vîrfu Cîmpului, fiind stramutat în „vatra granisuita” prin reforma agrara a aceluiasi an (1865).