• Primăria comunei Vârfu Câmpului Primăria comunei Vârfu Câmpului
    • Sistem Informatic Integrat în cadrul Primăriei Vârfu Câmpului Sistem Informatic Integrat în cadrul Primăriei Vârfu Câmpului
    • Biserica din comună Biserica din comună

Afisari | 1-2 din total: 2
1
Ansamblul SIREȚELUL duce peste granitele comunei frumusetea traditiilor si obiceiurilor locale.

Traind intr-o zona de contact dintre podis si campie si traditiile, obiceiurile si portul specific locuitorilor din comuna Varfu Campului reprezinta un cumul de influente trecute prin filtrul autohton Curraenia sufleteasca a omului de la tara este intruchipata in portul popular, in felul de a fi si a se comporta cu semenii, in tesaturi si cusaturi nationale, in modul de a construi si ornamenta casele, troitele, in cant ...
Citeste mai multe

Primarii comunei noastre începând din 1876
O inițiativă de apreciat a primarului comunei Vârfu Câmpului, Aurel Ungureanu.
Între anii 1876-1877, primar al comunei a fost Gheorghe Nițu, între anii 1879-1883 primar a fost Dimitrie P. Moruzi... ...
Citeste mai multe
1

Așezare geografică

Așezată la întretăierea meridianului de 26grade 22minute 30secunde longitudine estică cu paralela 47grade 50minute latitudine nordică, Comuna Vîrfu Cîmpului ocupă în întregime valea de eroziune cu terasele II și I din stânga râului Siret, între Talpa – Cândești și Bohoghina – Bucecea, pe o lungime de aproximativ 18 km.

În cadrul județului, comuna Vîrfu Cîmpului se situează la nord-vest de centrul administrativ județean Botoșani pe linia drumului național 29C, la o distanță de 32 km de capitala de județ.

Are ca vecini comunele: Cândești, Dersca, Șendriceni, Văculești, Brăești și Leorda la nord-est; Bucecea la sud, iar la vest, prin râul Siret, este delimitată de comunele Hânțești , Zvoriștea și Zamostea din județul Suceava.

Informații privind relieful, soluri, climă, rețeaua de drumuri, tipul comunei și faună sânt prezentate aici .

Istoricul comunei Vârfu Câmpului

La 30 martie 1392, marele singur stăpânitor, Domnul Roman Voievod, stăpânind țara Moldovei, de la munte până la mare, atribuie lui Ionaș Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, trei sate pe Siret, ale căror hotare sunt fixate între Bucecea, Berești, Șerbănești, drumul de la Dobrinăuți până la capătul câmpului . La 12 martie 1448, Ștefan cel Mare, cumpără cu 400 zloți “giumătate de sat din Dvorăște, cu morile ce sunt în Sireți”, făcând danie Mănăstirii Moldovița. În document se precizează că hotarul acestei jumătăți de sat, era pe “unde trece drumul Dobronăuțului”. Este vorba de aceeași localitate amintită în documentul de la 30 martie 1392 .

Localitatea mai este amintită în 1490, la 15 martie, într-un document privind hotarele satului Zvoriștea; la 1 septembrie 1620, când Ionașco Stroici cumpără trei părți din satul Dobrinăuți; in 1618, cînd satul e dat din nou Mănăstirii Dragomirna ; la 8 octombrie 1702, Constatin Duca dăruiește sârdarului Cârste satele Grămești și Dobrinăuți, ținutul Cernăuți, “pentru slujbele lor cele credincioase” precum și în alte documente.

Documentul din 1392 ne oferă sugestiile pentru a ne spune părerea în legătură cu denumirea satelor de astăzi, Ionășeni, probabil de la Ionaș Viteazul, cel care a primit de la Roman Mușat cele trei sate pe Siret. Vârfu Câmpului, de la capătul câmpului, care mai întăi a fost “Vervul” apoi Vârvul” și în final Vârfu Câmpului. Satul Maghera s-a constituit mai târziu, prin secolele XVI-XVII, prin aportul unui mare număr de transilvăneni printre care și familii “Magheru”, români trăitori sub maghiari. Satul Pustoaia, format din oameni fugiți, sau veniți de bună voie, din Ardeal și stabiliți întru-un loc pustiu. O mare parte din localnicii satului se numesc Ungureanu. Până în anul 1968, când a apărut Legea Administrației de stat, pe baza căreia s-a făcut reorganizarea localităților, au existat și alte sate în comuna Vârful Câmpului: Mesteacăn, Morișca, Bogza, Mazili, Bucovineni, fiecare cu istoria sa. Au fost descoperite în mai multe puncte ale comunei fragmente ceramice, aparținând neoliticului dezvoltat, complexe de locuire, monede epigrafice de argint, cantități mari de zgură de fier.